Traseu, timpi si marcaje
Prima zi:
Statia CFR Busteni (882 m) – Gura Diham (982 m) – Mijloc de transport (Taxi – 18 RON/masina)
Gura Diham (982 m) – Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – 1 ora 15 min, 
Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – Pichetul Rosu – 20 min,
Pichetul Rosu – Intersectia cu Valea Bucsoiului (apox. 1600 m) – 40 min,
Intersectia cu Valea Bucsoiului (aprox. 1600 m) – La Prepeleac (1760 m) – 1 ora 20 min,
La Prepeleac (1760 m) – Varful Bucsoiu Mare (2492 m) – 3 ore,
Varful Bucsoiu Mare (2492 m) – Cabana Omu (2505 m) – 1 ora 15 min,
Cabana Omu (2505 m) – Babele (2200 m) – 2 ore, 
Diferenta de nivel – Gura Diham – Cabana Omu +1523 m
Diferenta de nivel – Cabana Omu – Babele -305 m
Timp total – 11 ore 30 min
Timp fara pauze – 9 ore
A doua zi:
Babele (2200 m) – Cabana Caraiman (2025 m) – 25 min, 
Cabana Caraiman (2025 m) – Valea Jepilor – Busteni (882 m) – 1 ora 45 min,
Diferenta de nivel – Babele – Busteni -1318 m
Timp total – 2 ore 5 min
Timp fara pauze – 1 ora 45 min
Albumul foto integral il puteti vizualiza AICI
In sfarsit, pentru prima oara, anul acesta, vantul ma lasa sa fac un traseu mai tehnic, fara a mai sufla spre mine in rafale de 120 km/h 
Asadar, in dimineata zilei de sambata, 20 aprilie 2013, toata trupa s-a intalnit in Busteni pentru marea aventura… Creasta Bucsoiului.
Ne-am impartit in doua grupuri si am plecat cu doua taxiuri spre Gura Diham (tarif taxi – 18 ron/masina cu ceasul pornit 
). Diana, Andrei si Victor au plecat spre Gura Diham cu prima masina. Noi doi, impreuna cu Gabi si Claudia, am ajuns putin mai tarziu, pentru ca am tras o fuga pana la telecabina ca sa las chitara, chitara pe care urma sa o recuperam sus, la Babele.
La ora 10:00 am pornit spre primul punct din traseu, Poiana Izvoarelor. Imi era foarte dor de cabana aceasta; nu mai fusesem pe acolo de aproximativ 10 ani. Traseul incepe cu o panta mai abrupta, unde, trupa a inceput sa se dezbrace dupa prima suta de metri :)) Afara era cald, soarele stralucea si pasarelele cantau :))
Dupa ce toata lumea a gasit varianta optima, din punct de vedere al numarului de haine care trebuia purtat, a venit momentul sa ne bucuram de traseul ce urca usor, prin padure
Poteca era uscata, fara zapada, de aceasta “lovindu-ne” abia dupa ce am trecut de Poiana Izvoarelor. Peste tot erau branduse si ghiocei, ce mai, venise primavara…
Dupa o ora si un sfert, am ajuns in poiana, plina de flori, din fata cabanei Poiana Izvoarelor. Aici am hotarat sa luam o scurta pauza, pentru o gustare si realimentare cu apa…
Cabana nu mai era asa cum o stiam eu… Se poate observa ca peste ea s-au abatut ceva renovari, acum fiind frumusica, dar cam goala… Nu prea exista nici o miscare pe acolo… Mai bine era acum 10 ani… Nu era rosie, dar era plina
Dupa ce am fotografiat fiecare floare din poiana si am mancat prajiturile Gabrielei, am pornit din nou la drum, spre urmatorul punct, Pichetul Rosu, unde am ajuns in 20 de minute. Poteca fiind in umbra, mai tot timpul din cauza coronamentului brazilor, zapada si-a facut aparitia…
Pe poteca dintre Poiana Izvoarelor si Pichetul Rosu am zarit, la un moment dat, Coltii Morarului. Cat de curand ar trebui sa ajungem si in zona aceasta, dar cred ca o lasam pentru la vara
Dupa ce mai ajustam echipamentul, ne continuam drumul spre punctul numit “La Prepeleac”, de unde poteca continua pe marcaj “triunghi rosu”, spre Malaiesti, pentru inca o ora.
Deja putem observa urmele lasate de avalansele ce au fost in vizita prin zona Acum zapada este stabila, tasata, doar in cateva locuri piciorul se mai afunda pana la genunchi sau chiar mai sus
La 40 de minute de la plecarea din Pichetul Rosu, atingem punctul de unde se intra pe Valea Bucsoiului. De jos am zarit o persoana care era aproape de capatul superior al vaii. Acesta, aproape ca ne-a convins sa incercam si noi varianta aceasta, de Pasti
Dupa multe fotografii facute in aceasta zona superba, drumul a continuat spre Prepeleac. Soarele ardea din ce in ce mai tare, astfel, crema de protectie solara se utiliza intr-una
Si iata-ne ajunsi in punctul de unde incepe adevaratul traseu, cel pentru care eram noi aici
Acesta incepe cu o vale care are o inclinatie de 45 de grade, pe unele locuri poate chiar mai abrupta, cu zapada perfecta pentru folosirea coltarilor.
Traseul incepe, bineinteles, cu ajustarea echipamentului… Unii se misca mai repede, altii mai incet, altii mai… tarziu :)) Si coltarii astia… ESTE de mai multe feluri, mama lor de coltari :)) Alte personaje, nu dam nume, au urcat trei metri, au coborat zece :)) Aventuri… :))
Urcarea pe valea care face legatura intre “La Prepeleac” si creasta Bucsoiului.
Dupa o urcare care a durat 1 ora si 45 minute (cu tot cu pregatirea echipamentului si pauze), am ajuns in punctul de unde incepea creasta Bucsoiului…
Aici am facut o pauza de cateva minute si am pornit din nou la drum. Eram intr-o usoara intarziere, fata de ce programasem eu de acasa
Creasta Bucsoiului, intre punctul superior al vaii urcate anterior si varful Bucsoiu Mare.
Dupa aproximativ doua ore si 45 de minute de la plecarea din Prepeleac, ne-a iesit in fata varful Bucsoiu Mare. Toata gasca a inceput sa “traga” mai cu foc la deal, in dorinta de a il atinge cat mai repede…
Locul in care gasca a “inviat”… :))
Tragem aer si ii dam bataie spre Omu. Soarele este inca pe cer, ceasul arata ora 17:17. De aici urmeaza o coborare, nu de alta, dar sa avem de unde urca din nou :))
Coboram creasta Bucsoiului si putem observa pe stanga, Valea Bucsoiului, Creasta Balaurului, Valea Morarului si pe dreapta, Brana Caprelor, brana ce coboara spre Malaiesti.
Intre Bucsoiu Mare si “first winner” :))
Pedalam spre cabana Omu cu gandul la o ciorba si o cana cu vin fiert. Stiam, de pe un blog, ca la cabana Omu este deja miscare, chiar daca zapada are doi metri…
Si visul nostru s-a implinit… Ciorba, vin, carnaciori, ceai, fasolica… :))
O ora pauza (bine meritata) si plecam spre Babele. Acest drum a fost mai lung ca niciodata… Toata lumea mormaia printre dinti… “cat Dumnezeu mai este?” :)) Si… da… a fost luuuung… inca doua ore, pe langa cele 9 ore si jumatate facute deja
Am ajuns la 21:30, dar frontalele nu le-am folosit decat pe ultimele sute de metri, deoarece nu am avut voie sa le utilizam… Nu ne-a lasat Diana :)) Luna era suficienta si eu, cu frontala mea, stricam toata atmosfera :))
Si… si… in sfarsit, la cabana…
Spalarea, schimbarea si la masa…
Chitareala, o bericica si rand pe rand la somn
A doua zi a fost mai scurta si mai lejera, din toate punctele de vedere…
Trezit pe la ora 10, luat mic dejun, echiparea si directia Busteni, pe Valea Jepilor.
Soarele nu a mai fost asa darnic cu noi, dar temperatura era tot una ridicata.
Pe platou a batut putin vantul, dar cand am ajuns aproape de cabana Caraiman, s-a potolit.
Intrarea pe Valea Jepilor. Parca avea de gand sa se rupa sau mi se pare? :)) Glumesc, era cat se poate de stabila…
Coborarea am facut-o direct pe vale (nu am urmat poteca turistica, pentru ca ne-ar fi luat mai mult timp).
Astfel am putut cobora intr-un ritm alert si am atins poteca undeva pe la 1300 m altitudine, unde zapada disparuse complet din peisaj.
Valea Jepilor a fost spulberata de avalanse… Arata ca un camp in urma bombardamentelor :))
Ramo, cu batul de trekking intins deasupra capului, nu reusea sa atinga capatul superior al malului de zapada lasat de avalansa :))
Trecerea intre iarna si primavara
Tam! tam! tam! Final de tura, alaturi de oamenii deosebiti cu care am parcurs un traseu extraordinar de interesant Abia astept sa ne revedem!
