Intregul album foto poate fi vizualizat aici
Dupa ce anul trecut am reusit performanta de a atinge cel mai inalt varf al Austriei, Grossglockner (3798 m), mi-am spus ca ar fi frumos sa repet experienta si anul acesta, alaturi de alte persoane care doreau acest varf in palmaresul lor 
Am postat aceasta expeditie pe pagina noastra de Facebook, “MONTANIARZII” si in scurt timp au aparut si colegii cu care urma sa ating acest varf, pentru a doua oara.
Astfel, sambata pe la ora 17:00 gasca formata din Marina, Luciana si Andrei a sosit in Brasov, de unde, impreuna cu mine, a plecat mai departe spre Heiligenblut.
Dupa un drum luuuung si obositor (din cauza “autostrazilor” din Romania), am ajuns in Heiligenblut, Austria, unde am avut parte de un stralucitor “Buna dimineata!” din partea soarelui
Am campat in Nationalpark Camping Grossglockner, dupa care ne-am racorit cu mult asteptata Weizenbier, o bere nefiltrata, pentru barbati puternici :))
Mai pe seara am mers intr-o scurta plimbare spre centrul oraselului Heiligenblut pentru a servi cina, din care nu putea lipsi binecunoscutul snitel vienez, servit la una din terasele cu o panorama superba asupra muntelui.
Dupa apusul soarelui, toata gasca a trecut la nani, pentru ca a doua zi urma sa plecam spre refugiul Johann Hutte (3454 m) si drumul urma sa fie unul destul de lung…
A doua zi, dupa ce am servit un mic dejun copios la restaurantul din camping, a inceput ascensiunea spre refugiul Johann Hutte (3454 m), nu inainte ca fiecare membru al echipei sa isi verifice echipamentul piesa cu piesa
Din punctul meu de vedere, traseul spre Johann Hutte este unul foarte complex, in sensul ca are portiuni de trekking in prima parte (pana la Salmhutte), portiuni care te ajuta sa te “incalzesti” usor pentru grohotisul, via ferrata si ghetarul care urmeaza…
Asadar, drumul urca usor prin padure, trece pe langa o cascada superba si ajunge langa cabana inchisa, Trogalm (1862 m), unde noi am facut o prima pauza.
In continuare, traseul pana la Salmhutte (2644 m) se desfasoara pe langa cursul unui rau si printre numeroasele marmote care ne anuntau prezenta fluierand in continuu :))
Ajunsi la Salmhutte, avem pentru prima oara ocazia sa admiram Grossglockner-ul in toata splendoarea lui…
Dupa o pauza binemeritata pornim din nou la drum, pe un traseu schimbat din toate punctele de vedere fata de ce fusese pana atunci. Poteca de iarba este inlocuita cu grohotis si zapada, marmotele lasa locul Ibix-ilor…
Si iata-ne ajunsi la una din partile tehnice ale traseului, via ferrata. Toata lumea fixeaza castile de alpinism, deoarece exista riscul dislocarii de pietre si incepe sa urce asigurat de lanturile fixate deja. Unii urca mai rapid, altii mai usurel, fiecare dupa posibilitati
Ajunsi la capatul portiunii de via ferrata, mie si Marinei ni se deschide in fata o noua panorama asupra varfului, a ghetarului Pasterze (9 km, cel mai mare din Austria) si a cabanei Johann Hutte.
Asteptam si echipa formata din Andrei si Luciana, ii fotografiem in actiune pe via ferrata si pornim mai departe spre cabana, nu inainte de a ne fixa coltarii pentru ca avem de strabatut ghetarul.
Dupa traversarea acestuia, eu, impreuna cu Marina, hotaram sa o luam inainte spre Johann Hutte ca sa comandam ceva de mancare (ne miscam o idee mai repede) pana aveau sa ajunga Luciana si Andrei. Ne era teama sa nu se inchida bucataria si sa ramanem fara snitel si bere :))
La cabana era o aglomeratie de nedescris… Toata lumea era intr-o miscare continua Am reusit sa comandam ceva de mancare, pentru snitel insa era prea tarziu. Asa ca ne-am consolat cu o bere dupa ce a venit si echipa ramasa putin mai in spate, apoi ne-am luat paturile in primire si “schlafen” :))
ZIUA CEA MARE
Dorinta mea de a dormi pana in zori a fost naruita de catre majoritatea persoanelor din camera care s-au trezit la ora 3 pentru a “ataca” varful (parca pe Everest se pleaca asa devreme :)) ). In fine, dupa ora 3 nu se mai putea dormi. Am lasat valul de grabiti sa plece spre varf si noi am inceput sa urcam dupa aproximativ 4-5 ore.
Ne-am pregatit echipamentul de alpinism si am inceput sa urcam spre Grossglockner.
Prima portiune este una usoara, drumul urca in serpentine, pe grohotis si gheata pana la baza stancii, loc de unde incepe show-ul :)) Ghizi legati in coarda de turisti foarte bine pregatiti care se incurca si calca pe corzi, iti dau cu bolovani si pietre in cap (involuntar, doar din prostie), altii, lipsiti de etica, se opresc in puncte cheie ca sa vorbeasca la telefon despre subiecte ce, cred eu, tin de siguranta nationala… :))
Reusim sa ne strecuram printre “alpinisti” si ne croim drum spre varful mult dorit
Traseul are portiuni de escalada si este prevazut cu bare de otel ce tin loc de puncte de asigurare, filare.
Echipa formata din Cristi si Marina a ajuns prima pe varf, urmata de cea formata din Luciana si Andrei.
Aici am facut pentru prima data fotografii cu logo-ul nostru 
Dupa ce am facut fotografii cu varful si am admirat panorama ce ni se deschidea in orice parte priveam, am inceput sa coboram spre refugiu.
Luciana si Andrei erau la jumatate de ora in spatele nostru. I-am asteptat sa faca fotografii pe varf si am coborat impreuna.
La intoarcere am folosit pitoanele cu inel pentru rapel. Astfel am reusit sa trecem in viteza pe langa turma de alpinisti incurcati in corzi… Mie si lui Andrei ne-au intins nervii la maxim specimenele respective. Fetele, in schimb, s-au bucurat de rapel cerandu-ne sa le facem fotografii in continuu (mai ales Luciana :)) )
Drumul catre cabana s-a desfasurat in aceleasi conditii ca si la urcarea spre varf… Am dat peste aceeasi alpinisti care se incurcau in corzi, aceeasi care dadeau drumul, involuntar, pietrelor…
Din acest motiv am ajuns foarte tarziu la Johann Hutte si am fost nevoiti sa ramanem inca o noapte acolo, desi planul era altul…
Ajunsi la cabana, am sarbatorit “cucerirea” varfului cu un vin rosu, excelent, snitel si muuuulta bere :))
Pe 7 august am coborat spre Heiligenblut, pe acelasi traseu pe care urcasem cu doua zile in urma. Am traversat din nou ghetarul Pasterze, am coborat pe via ferrata si am baut o ultima bere nefiltrata la Salmhutte, admirand varful “cucerit”
Pe la ora 13:00 am ajuns in campingul din Heiligenblut, am facut un dusuletz, am mancat si dupa ce am facut ultimile cumparaturi (nelipsitele suveniruri) am plecat spre casa…
Multumesc intregii echipe pentru ca mi-a dat ocazia sa ma bucur, inca o data, de privelistea oferita de Grossglockner, de data aceasta alaturi de ei
Merci Marina, Luciana si Andrei!
